Piața din Quatre Bornes: târg de haine și street food în Mauritius
Miercurea și sâmbăta, în hală se vând legume, pește și carne. Joia și duminica, străzile din jur se umplu cu sute de tarabe cu blugi, sariuri, eșarfe pashmina și bijuterii fantezie, iar Quatre Bornes devine cel mai cunoscut târg de haine din Mauritius. Iar pe lângă toate astea, în fiecare zi a săptămânii, aici se și mănâncă.
Piața din Quatre Bornes (în franceză: la foire de Quatre Bornes) este piața orașului de pe podișul central al insulei: o hală acoperită de alimente, de două ori pe săptămână un târg de haine pe străzile din jur, iar între ele un food court cu bistrouri mici, unde bucătăria mauritiană vinde tot ce se poate mânca din mână. Da, e prima dată când site-ul ăsta te trimite la cumpărături de haine. Pentru mâncare.
Patru pietre de hotar și harta piețelor mauritiene
Orașul își trage numele de la cadastru. Quatre bornes sunt patru pietre de hotar care despărțeau odinioară domeniile de trestie de zahăr Palma, Trianon, Bassin și Beau Séjour; așezarea a crescut acolo unde se întâlneau cele patru hotare, iar numele i-a rămas, deși în locul plantațiilor e azi un oraș de șaptezeci de mii de locuitori, poreclit la ville des fleurs. Se află pe podișul din mijlocul insulei, la paisprezece kilometri sud de Port Louis, și, ca orice oraș mauritian, își are piața lui. Piața Centrală din Port Louis e cea mai veche și cea mai turistică, Flacq o are pe cea mai mare, Curepipe clădirea cea mai colorată, iar Quatre Bornes are lucrul pentru care vine aici de două ori pe săptămână lumea din toată zona - hainele. Nici ritmul acesta alternant, două zile alimente și două zile textile în același loc, nu e o invenție locală; cam la fel merg lucrurile și în vecinul Rose-Hill.
Cum au ajuns blugii pe stradă
Cuvântul foire înseamnă în Franța bâlci anual, iar în Mauritius piață săptămânală în aer liber. Faptul că aici se vând tocmai haine ține de ceea ce a îmbogățit insula după independență: din 1970 s-a dezvoltat aici o zonă liberă pentru export, iar atelierele de croitorie mauritiene au îmbrăcat Europa atâta vreme, încât blugii ieftini au ajuns un produs la fel de local ca zahărul. Când s-a ridicat prima tarabă cu pantaloni pe străzile din jurul pieței nu știe nimeni, iar afirmația că aici se vând surplusuri din fabrici o repetă toate ghidurile și n-o dovedește niciunul. Documentat e altceva: când primăria a anunțat că va demola vechea hală și va construi una nouă, comercianții au venit și s-au așezat, în semn de protest, chiar în curtea primăriei. Un vânzător de cartofi spunea că taraba lui e în familie de peste cincizeci de ani, iar primăria a cedat până la urmă și a acceptat o reconstrucție în două etape, ca negoțul să nu se oprească nici măcar o zi. Piața ar fi supraviețuit fără cartofi. Vânzătorul de cartofi, fără piață, nu.
Ce se mănâncă în Quatre Bornes printre stenderele cu haine
Tarabele cu mâncare de aici sunt piețele de producători din Cehia întoarse pe dos: acasă, în Cehia, mergi după mâncare, iar hainele atârnă undeva pe margine; aici vii după blugi, iar mâncarea e motivul pentru care rămâi. Repertoriul e cel de pe toată insula: câteva lipii dholl puri cu curry și chutney, învelite în hârtie, biluțe prăjite gâteaux piment din mazăre galbenă zdrobită și chili, care se cumpără la pungă, găluște boulettes scoase din oala cu aburi și, pe lângă ele, o alouda roz într-un pahar de plastic. Pe insulă, prețul pentru dholl puri e o chestiune de interes public: când tarabagiii îl scumpesc, ziarele scriu despre asta ca și cum ar fi vorba de benzină. Site-urile mauritiene recomandă să guști dholl puri la două-trei tarabe înainte să hotărăști căreia îi vei rămâne fidel. Dacă vrei mâncare, vino miercurea sau sâmbăta; dacă vrei și mâncare, și blugi, joia sau duminica - în ambele cazuri dimineața, cât încă se poate trece printre tarabe. De la plajele din vest circulă un autobuz direct, iar din Port Louis, din 2021, tramvaiul.
Cu autobuzul de la plajă la târg
Până în Quatre Bornes am mers cu autobuzul direct din Flic en Flac, iar drumul a durat ceva mai puțin de o oră. Chiar lângă târgul de haine e un food court plin de bistrouri mici, fiecare cu unul sau două feluri de mâncare și nimic altceva, iar de jur împrejurul pieței se înșiră alte tarabe cu gustări locale. Turiști erau puțini, dar câțiva tot erau. Prețurile erau mici, iar mâncarea excelentă. Printre tarabe stătea un vânzător de miere cu un fagure întreg pe cărucior: oricine era interesat gusta mai întâi, iar cine cumpăra putea lua acasă și o bucată de fagure. De pe o masă pe care stăteau zeci de pungi una lângă alta mi-am luat două bucăți de tekwa - buzunărei prăjiți, umpluți cu mazăre îndulcită, despre care nu știam absolut nimic și care s-au dovedit a fi cel mai interesant gust din toată călătoria. Am trecut și prin partea cu haine. Clădirea pieței e lungă și îngustă ca un tăiețel uriaș și pare să se întindă până la orizont; înăuntru se vând și obiecte decorative tradiționale mauritiene, dar majoritatea mărfii e banală și cel mai probabil n-o să iei nimic acasă. Haine n-am cumpărat deloc în Quatre Bornes. Totuși te trimit acolo - și acum știi pentru ce.
Quatre Bornes Market Fair
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
