Piața Centrală din Port Louis: bazarul capitalei Mauritiusului
Cele mai vechi piese ale Pieței Centrale nu s-au născut în Mauritius, ci în Scoția. Porțile ornamentate din fontă, o dantelă de metal cu motive florale, au fost turnate la Glasgow și trimise cu vaporul peste jumătate de glob, demontate în lăzi; la Port Louis n-a mai fost nevoie decât să fie înșurubate la loc.
Piața Centrală (în creola mauritiană: Bazar Porlwi) este o piață alimentară acoperită din centrul orașului Port Louis, de unde bucătăria mauritiană își face cumpărăturile din 1845 - hala principală le aparține fructelor și legumelor, halele laterale cărnii și peștelui, iar o clădire separată bistrourilor mici.
O piață în același loc din 1725
Primul bazar de aici l-a înființat guvernatorul francez La Bourdonnais încă din 1725; hala de azi a fost construită de administrația britanică între 1839 și 1845, iar fonta pentru porți a fost comandată la Glasgow. Ghidurile turistice îi atribuie adesea titlul de cea mai veche piață de pe insulă - clădirea nu este, dar tradiția comercială de trei secole a locului, da. Astăzi clădirea e monument național, iar pentru localnici a rămas în primul rând le Bazar: numele franțuzesc Marché Central îl auzi mai degrabă de la ghizi decât de la negustori.
Nici hala colonială acoperită nu e o invenție mauritiană. O soră aproape la fel de veche se află din 1840 în Victoria, în Seychelles, iar piețele de pe insulă și-au împărțit și ele rolurile: Curepipe găzduiește meșteșugurile și textilele într-o clădire din bazalt, Quatre Bornes are cea mai mare piață de textile în aer liber - iar la câteva străzi de aici se află concurența modernă, piața de la autogara Victoria. Bazarul din Port Louis este astfel "doar" cea mai mare piață alimentară acoperită de pe insulă - și cea în care ghizii își trimit turiștii mai întâi.
Ce se vinde sub același acoperiș
Hala principală e o paradă a tot ce dă insula: piramide de mango și ananas, în sezon litchi, legături de verdețuri, iar la tarabele cu condimente vanilie, turmeric sau amestecul masala. Vânzătorii stropesc toată ziua fructele și legumele cu apă, așa că nimic nu se ofilește nici în arșița tropicală. Tot aici găsești tofu și tăiței proaspeți cu ou - de aici îi duc bucătarii bistrourilor mici pentru tăițeii prăjiți mine frit. Cea mai mare aglomerație e sâmbăta; dacă vrei marfa cea mai proaspătă și o căldură încă suportabilă, vino pe la nouă dimineața.
Focul a lovit piața de două ori - incendiile din 1981 și 1999 au afectat aripa cu fructe și legume. Pe locul părții arse a apărut etajul cu suveniruri, iar în 2004 s-a ridicat o clădire cu două niveluri și bistrouri. Cele două părți pentru care vin azi cei mai mulți turiști sunt, de fapt, un dar al focului. La tocmeală se merge doar sus, la tricourile cu pasărea dodo; jos, la legume, prețurile sunt scrise cu markerul pe cartoane și sunt fixe.
Carne și pește doar pentru stomacuri tari
Carnea și peștele au hale proprii - din fericire, separate de cea principală. Vitrinele frigorifice n-au ajuns până aici: carnea de vită stă direct pe tejghele, iar tonul e tranșat cu maceta de un vânzător într-un tricou Squid Game. Turiștii se rătăcesc rar pe aici, iar în vara tropicală, când fără aer condiționat respiri cu greu, aproape niciodată. Dacă îți astupi nasul și treci prin ele, îi vezi la lucru pe vânzătorii de pește, de carne de vită și de pui.
O nucă de cocos cu 80 de cenți
Am trecut prin toate halele. În cea principală, jumătate din legume le vedeam pentru prima dată în viață - fasole lungă de un metru, castraveți amari plini de noduri. Mi-am cumpărat o nucă de cocos decojită cu aproximativ 0,80 EUR; fructele de pe insulă sunt cu mult peste cele care trebuie să străbată jumătate de glob ca să ajungă la noi, acasă, în Cehia. În halele de carne și pește la început doar am tras cu ochiul; până la urmă n-am rezistat, le-am străbătut în întregime și m-am întors bucuros printre mango și verdețuri; de acolo, până la o alouda dulce în clădirea cu bistrouri, mai sunt doar câțiva pași. Porțile de fontă au trebuit odinioară să vină pe mare până aici, tocmai de la Glasgow. Tot ce e mai bun din ce se vinde sub ele nu are nevoie de nicio călătorie pe mare.
Central Market
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
