L'Aventure du Sucre: muzeul zahărului și al romului din Pamplemousses
La finalul vizitei, pe o tejghea stă un șir de borcane de sticlă cu zahăr și, lângă ele, o linguriță. Douăsprezece borcane, douăsprezece nuanțe de maro, de la aproape alb până la culoarea pământului ud, și câte o etichetă care explică în franceză ce anume sclipește în fiecare. Abia acolo înțelegi de ce muzeul se numește așa cum se numește.
L'Aventure du Sucre, literal Aventura zahărului, este un muzeu amenajat în fosta fabrică de zahăr Beau Plan din Pamplemousses, în nordul Mauritiusului: morile vechi în hala originală, povestea trestiei de zahăr pe insulă și, la final, o degustare de zaharuri și romuri. Zahărul a clădit insula și bucătăria mauritiană, iar aici poți înțelege asta într-o singură dimineață.
Fabrica de zahăr Beau Plan și anul în care n-a plouat
Fabrica a măcinat trestie aici din 1797 și, după două secole, n-au oprit-o nici mașinile fabricilor concurente, nici zahărul mai ieftin din alte părți. Beau Plan s-a închis în 1999, după un sezon în care n-a plouat, iar trei ani mai târziu în hală s-a deschis muzeul. Fabrica era de fapt doar o parte dintr-o poveste mai mare: în secolul al XIX-lea pe insulă funcționau 259 de fabrici de zahăr, azi au mai rămas trei sau patru, iar zahărul reprezintă doar câteva procente din economia Mauritiusului. Trestia acoperă totuși în continuare cam un sfert din suprafața insulei, așa că Mauritiusului i se spune și acum île sucrière, insula zahărului.
Expoziția are zece secțiuni pe cinci mii de metri pătrați și începe în 1639, când olandezii au adus pe insulă prima trestie de zahăr, pe atunci încă pentru rom. Cele mai mari exponate n-au fost mutate niciodată: morile cu valțuri pentru zdrobirea trestiei sau mașina cu abur stau acolo unde stăteau când a fiert ultima dată sucul în ele. Panourile dintre mașini povestesc cine muncea pe câmpuri - mai întâi sclavii, iar după abolirea sclaviei muncitorii aduși sub contract din India - și muzeul nu trece sub tăcere nici arderea câmpurilor înainte de recoltare, care curăță tulpinile de frunze, dar tulbură liniștea naturii din jur. Textele explicative sunt în franceză și engleză și sunt atât de multe, încât vizita durează de la trei sferturi de oră până la trei-patru ore, în funcție de câte dintre ele citești.
Optsprezece nuanțe de maro și rom din melasă
Acasă, în Cehia, zahărul e o materie primă din sfeclă pe care nimeni nu merge s-o admire: alb, dulce și gata. Mauritius a mizat pe contrariu: este unul dintre cei mai importanți exportatori din lume de "zaharuri speciale" nerafinate, adică zaharuri în care a rămas o parte din melasă, și trimite în lume în jur de 155.000 de tone pe an, cea mai mare parte în Europa. Reclama le spune "optsprezece nuanțe de maro", ceea ce sună a titlu de roman, dar descrie lucrurile cinstit: cristalele deschise la culoare de demerara au alt gust decât zahărul muscovado, închis și umed, iar între ele se întinde o întreagă gamă pe care rafinăriile din alte colțuri ale lumii o elimină intenționat.
Al doilea produs al trestiei stă chiar alături, în aceeași hală. Melasa, reziduul gros care rămâne după ce zahărul se obține prin fierbere, se transformă în Mauritius în rom încă de pe vremea olandezilor, iar în muzeu se toarnă romul New Grove de la distileria Grays, care face parte din același domeniu și are același proprietar, grupul Terra. Este un rom din melasă, deci altă școală decât romul distilat din suc proaspăt de trestie, cum face Rhumerie de Chamarel în sud-vestul insulei. De altfel, muzeul nu e unic în felul lui: pe insula vecină Réunion, o fabrică de zahăr închisă a devenit muzeul Stella Matutina după aceeași rețetă. Muzeele zahărului apar acolo unde au dispărut fabricile de zahăr.
Când să mergi la Pamplemousses și ce să combini cu vizita
Muzeul e deschis de luni până sâmbătă, duminica e închis, iar toată expoziția e sub acoperiș, așa că se potrivește și pentru o zi în care plouă în nordul insulei. La nici doi kilometri de aici se află grădina botanică din Pamplemousses, cea mai veche din emisfera sudică, deși ghizilor le place să spună că e cea mai veche din lume. Le poți vizita comod pe amândouă într-o singură zi. Din Port Louis ajungi aici cu autobuzul 22. În incinta muzeului funcționează restaurantul Le Fangourin și un magazin cu zaharuri, romuri și gemuri, dar dacă vrei să mănânci ieftin și local, oprește-te la întoarcere la bistroul Snack du Coin pentru un briani de pui sau o supă haleem.
Lingurița de la finalul vizitei
Pentru intrarea la L'Aventure du Sucre din Pamplemousses am plătit 575 MUR (11,60 EUR), cu degustarea inclusă. După Rhumerie de Chamarel, romurile New Grove au fost o experiență mai slabă: un rom alb de bază, câteva romuri învechite, lichioruri pe bază de rom, nimic care să mă cucerească. Zahărul a fost cel care m-a oprit în loc. Douăsprezece borcane, o singură linguriță și gusturi care chiar diferă: soiurile deschise la culoare sunt doar dulci, cele mai închise au note de caramel, iar la cele mai întunecate apare melasa, cu o urmă amară, aproape de lemn dulce, și pe limbă rămâne o umezeală pe care n-o aștepți de la zahăr. Alături se puteau gusta și gemuri și sortimente de miere locale. Reclama promite optsprezece nuanțe. Mie mi-au ajuns douăsprezece ca să nu mai spun "zahăr brun" ca și cum ar fi un singur lucru.
L'Aventure du Sucre
Dan Špaňhel
Sunt Dan. Scriu doar despre ce am gustat eu însumi - de la taraba de pe stradă până la steaua Michelin. De dragul mâncării am străbătut jumătate de lume și am gustat tot ce se poate - ba chiar și ce nu se poate.
